Capela Romanică sec. XI - Geoagiu

Rotonda de la Geoagiu este unul dintre cele mai vechi edificii de cult conservate pe teritoriul naţional, fiind, din multe puncte de vedere, unică în cadrul arhitecturii medievale religioase din România.

Biserica este alcatuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 metri, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 metri şi care are o deschidere înspre navă de 3 metri. Lungimea construcţiei pe axa E-V este de 7 metri în interior şi de 9 metri în exterior. Materialul de construcţie folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană în asociaţie cu o cantitate mai redusă de piatră de râu, prezentă mai mult în parţile superioare ale elevaţiilor. Intrarea în rotondă se face prin partea de S-V, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie. Portalul este format din doi usciori de piatră cu muchiile exterioare teşite, ambii fiind prevazuţi la parţile superioare cu câte un capiţel cubic. Deasupra, două rânduri de cărămidă medievală ieşite puţin în afară in raport cu paramentul, formează un arc uşor frânt. Un alt arc, de formă semicirculară, realizat din cărămidă romană şi aflat mai sus decât arcul portalului actual, trebuie să fi fost cel iniţial. Rotonda este prevăzută cu un număr de şase ferestre: una în partea estică a absidei şi restul în navă, câte două pe părţile de N şi de S, iar ultima la V. În afară de fereastra vestică care este rotundă, toate celelalte sunt dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară. Aceste ferestre aparţin prin formă şi stil epocii romanice, fiind tratate în ambrazură, strâmtate la mijloc, cu evazări largi spre exterior şi interior. Ferestrele navei sunt amplasate în partea superioară a elevaţiilor, iar cea de la absidă se află mai jos, deoarece absida fusese boltită în vechime, cu o semicalotă din piatră şi cărămidă, din care astăzi se mai păstrează doar punctele de plecare ale acesteia.


În literatura de specialitate există puţine referiri la acest unic monument de cult din Ardeal. Edificiul este singura rotondă din ţară care se mai află în picioare şi poate fi văzută. În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au avut loc în secolul al XI-lea, în vremea regelui Ladislau I (1077 - 1095) , iar ultimele în cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost şi este posibilă, doar în perimetrul actual al curţii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 - 2000, au fost descoperite şi cercetate un număr de 157 morminte, depistate Într-un număr de 17 şanturi arheologice.

La mormintele din cimitirul aflat în jurul rotondei deosebim două orizonturi de înmormântare: unul mai vechi, de epocă arpadiană, datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 - 1095) şi Coloman (1095 - 1114),cu defuncţii îngropaţi fără sicrie, în gropi cu adâncimi relativ mici; altul mai nou, cu înmormântările începand din secolul al XIII-lea şi continuate în secolele următoare, cu defuncţii depuşi în sicrie şi în gropi mai adânci.

Rotonda a fost ridicată, probabil, la începutul secolului al XII-lea. Clarificări şi concluzii mai precise, lipsite de unele din incertitudinile actuale, vor fi posibile numai după finalizarea cercetărilor arheologice. Investigaţiile vor fi continuate în interiorul rotondei, apoi în exterior, lângă ziduri, precum şi la diferite distanţe faţă de monument, în cimitir.

 

Vizualizari: 1368