Castelul Corvinilor

Pima fortificaţie de piatră de la Hunedoara avea formă elipsoidală şi darează din secolul XIV. Acesta a fost construită din blocuri de calcar dolomitic şi piatră de râu.

După 1440, Ioan de Hunedoara începe transformarea cetăţii într-un castel. Prima etapă a acestei transformări cuprinde ridicarea a două curtine în jurul vechii cetăţi. Aceste ziduri erau flancate de turnuri circulare şi rectangulare. Turnurile circulare erau o noutate pentru arhitectura militară a transilvaniei.

Prima etapă de construcţie a castelului se încheie înainte de 1446. În acel moment, Ioan de Hunedoara modifică planurile de edificare ale castelului şi creşte ponderea construcţiilor civile. 
Una dintre cele mai interesante construcţii datate în această perioada o reprezintă capela, plasată pe latura estica a castelului. Nava de formă dreptunghiulară, este precedata de un pronaos, deasupra căruia este sprijinită pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribună. Particularităţile constructive ale altarului, regăsite la alte construcţii ecleziastice din zonă sunt legate de arhitectura gotică locală.


Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei şi scara spirală şi reprezintă un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce şi console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic, faza târzie. Funcţionalitatea acestor săli ne este sugerată de corespondenţele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor şi de sala de festivităţi pentru Sala Dietei. O notă distinctă este dată de amplasarea pe partea vestică a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinită pe console, element unicat pentru arhitectura civilă transilvaneană, cu analogii în spaţiul german.


O altă construcţie unică de factură militară este reprezentată de galeria şi turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influenta mercenarilor sârbi, aflati în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din cinci niveluri de apărare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legătura cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 m, galerie ce se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.
A doua fază de construcţie se încheie odată cu moartea lui Ioan de Hunedoara şi cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil că, după 1458, se iniţiază lucrări, în zona nordică a castelului, rezultând aşa numita aripă Matia, compusă din logii, pictura cu subiect laic existentă aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul că finalizarea lucrărilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare şi fast.


În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifică în spiritul vremii, părţi din castel, modificări dictate atât de necesităti civile cât şi militare. Se construieşte pe latura estică, peste fundaţii mai vechi, un corp de clădire, denumit Palatul mare dinspre oraş, compus din două niveluri, respectiv camere de locuit şi o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajată, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatră, şi compartimentarea ei, rezultând încăperi cu funcţionalităţi diverse. De menţionat este faptul că la primul nivel, rezultat în urma acestei intervenţii, se păstrează urmele unei picturi în frescă, ce prezintă nobili şi reprezentări de fortificaţii ale vremii. Şi aspectul interior al capelei a fost modificat substanţial în vremea lui Gabriel Bethlen.

Astfel, sunt înlăturate bolţile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea părtii lor superioare în molozul de egalizare din pod. Este deschis un pasaj de legătură între aripa Bethlen şi aripa Matia.
Tot în secolul al XVII-lea se construieşte curtea exterioară (curtea husarilor), spaţiu care adăpostea locuinţele administatorului, ale funcţionarilor, casa ogarilor şi depozitele pentru hrană şi fânaţ.
În secolul XIX sunt derulate cele mai importante lucrări de restaurare în castel în paralel cu construcţia faţadei palatului mare dinspre oraş şi a acoperişurilor actuale, acoperite cu ţiglă glazurată, mult mai înalte decât cele originale. Terasei de artilerie i se adaugă un sir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, cu scopul creşterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatră sunt înlăturate şi înlocuite cu piese noi, după regulile specifice acestei perioade istorice.

Informaţii despre tarife şi program: http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/program-si-tarife/
(sursa: www.castelulcorvinilor.ro)

Vizualizari: 2755