Cetatea Orăştiei

Oraşul Orăştie a fost atestat documentar în anul 1224. Cercetările arheologice întreprinse în interiorul cetăţii relevă existenţa unui cimitir săsesc, a unei rotonde cu două s-au chiar trei nivele, alături de un donjon, construit pe o palisadă din veacurile X-XI. Multe dintre elementele de fortificaţie au fost distruse cu prilejul marii invazii tătare din anul 1241. În timpul cecetărilor arheologice sistematice din ultimii ani s-au descoperit 49 de monede medievale.

Cetatea Oraştiei a fost un important obiectiv arhitectural şi militar. Lucrările au demarat imediat după 1300 când apare o incintă din piatră, întarită după 1347 şi protejată de un şanţ cu apă. Tot atunci s-a construit şi turnul de intrare, restul bastioanelor fiind edificate imediat după anul 1400. Năvălirile turceşti din secolul al XV-lea au lăsat urme adânci în istoria cetăţii, fortăreaţa fiind în repetate rânduri distrusă parţial sau total.
În anul 1572, principele Transilvaniei Ştefan Bathori încredinţează cetatea spre grija şi paza Universităţii Săseşti din Sibiu, deplângând starea de paragină în care se găsea. Autorităţile au întreprins consolidările necesare astfel încât fortificaţia putea să facă faţă unui asediu îndelungat.
 
Cetatea are zid de piatră întărit în interior cu arcade, şanţ de apă, turnuri şi bastioane plasate în exteriorul incintei. Documentele atestă funcţiile acestei cetăti prin bastioanele ei: în unul se păstra praful de puşcă, într-altul era locul de tortura al răufăcătorilor, iar altele erau folosite ca hambare şi magazii pentru alimente, un altul având amenajat si un cuptor de copt pâine.

 Cetatea avea porţi speciale, prevăzute cu poduri care se ridicau şi era de formă rectangulară. Ultima restaurare a cetăţii a avut loc în anul 1735, am în care şi-a pierdut rolul militar. Şanţul protector a dispărut, fiind umplut cu pământ, loc pe care locuitorii oraşului şi-au edificat case lipite chiar de zidurile cetăţii.
 
Astăzi, partea centrală a cetăţii este ocupată de cele două biserici, reformată şi luterană. Biserica reformată calvină reprezintă cel mai vechi edificiu religios funcţional al oraşului. La origine a fost biserica parohială catolică a comunităţii săşesti din localitate, construită în stil gotic în secolele XIII-XIV. Având trei nave şi un cor care după dimensiuni este cel de al patrulea din Transilvania, construcţia nu a fost finalizată dupa proiectul iniţial.

 Aflată în mijocul aşezării, în jurul ei a fost construită fortificaţia. În secolul al XV-lea a suferit distrugeri cauzate de invaziile turceşti de la 1420, 1438 şi 1479. Renovările bisericii au fost făcute în anii 1631 şi 1752. Cutremurul din 1839 a avariat atât turnul cât şi clădirea, segmentul dintre cor şi noul turn ridicându-se în anul 1844 fără a avea un stil anume. Ultima renovare a fost efectuată în anul 1936, când înăltimea zidurilor a fost micşorată, iar interiorul recompartimentat.
 
Biserica evanghelică luterană este situată lângă cea calvina, în cetatea oraşului. Construcţia ei începe la 16 iulie 1820 şi este terminată în mare, pe parcursul anului 1823. Lucrările au fost conduse de meşterul zidar Balog Antal, după planul şi îndrumarea primpretorului evanghelic Daniel Ioseph Leonhard (1786 - 1853). Biserica este de tip hală, având o boltire în plin centru între arcurile dublou. Turnul este ridicat după cutremurul din 1839 şi este terminat la 1842. Ultima renovare este cea din 1981.
Din anul 1992 au început lucrările de restaurare la Cetatea Oraştiei.

Vizualizari: 1446