Cheile Cibului

Cheile Cibului sunt situate în partea de sud-est a Munţilor Metaliferi, în Bazinul Geoagiului (afluent al Mureşului), şi aparţine administrativ de Comuna Almaşu Mare, sat Cheile Cibului, Judeţ Alba. Acestea fac parte dintr-un sistem amplu de chei formate prin fierestruirea a două culmi calcaroase, Pleaşa Ardeului şi Pleaşa Mare cu o lungime de aproximativ 4-5 km, de către afluenţi ai râului Geoagiu: Cibul, Ardeul şi Mada (Balşa). Astfel s-au format cinci sectoare de chei: Cibului, Băcâiei, Glodului, Ardeului şi Madei.


Au o orientare pe direcţia nord-sud şi o lungime de circa 1,4 km. Sunt situate în aval de localitatea Cib, gospodării răzleţe fiind întâlnite şi în perimetrul cheilor, fapt permis de lărgimea mare a luncii formate între cei trei versanţi cu orientare estică: Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vânătarea, respectiv vestică: Piatra Corbului şi Cepturarul, cu o altitudinea maximă de 662 m.

Cheile Cibului sunt modelate în calcare jurasice. În jurul acestora sunt prezente conglomerate, gresii şi marne alcătuind flişul cretacic.
Relieful dominant este cel modelat în calcare. Cheile cu o lungime de 1,4 km sunt situate în estul Pleşei Ardeului. Creste zimţate, ace, abrupturi surplombate ciuruite de guri de peşteră, hornuri, râuri de pietre, mase de grohotişuri alcătuiesc un relief calcaros şi carstic demn de a fi cercetat şi protejat. Pe ansamblul lor cheile au forma unor pâlnii cu deschiderea spre aval.


 Baza abrupturilor este înecată în masa unor grohotişuri dispuse asemeni unor terase. În albie sunt prezente rupturi de pantă care generează cascade şi repezişuri. Formele de amănunt cuprind lapiezuri, nişe şi poliţe structurale.


În cea mai mare parte, rezervaţia se află în domeniul pădurii de gorun (Quercus petraea). Mai apare cerul (Quercus cerris), cireşul sălbatic (Prunus avium), sorbul (Sorbus torminalis) şi mojdreanul (Fraxinus ornus). Stratul ierbos este constituit din Poanemoralis, Campanula persicifolia şi Oryzopsis virescens. Pe pereţii stâncoşi ai cheilor se află pajişti de stâncărie cu Sesleria rigida, Melica ciliata, Koeleria gracilis, Phleum montanum şi diverse plante pioniere saxicole ca Sedum hispanicum, Teucrium chamaedrys, Asplenium ruta muraria, Asplenium trichomanes, Moehringia muscosa, Cardaminopsis arenosa, Eryssimum pannonicum, Isatis tinctoria. Se remarcă şi prezenţa speciei subtermofile Cleistogenes serotina.


În zonă se întâlnesc frecvent vipere cu corn, fiind probabil una dintre cele mai mari populaţii de acest gen din ţară, după cea din Munţii Cernei. Atenţie sporită, zona abruptului nu este vizitată de către localnici sau eventuali turişti, potecile de acces la pereţi sunt înguste, dificil de urmărit sau inexistente.

 

Vizualizari: 1097