Furnalul de la Govâjdia

Furnalul de la Govăjdia se află în capătul vestic al satului Govăjdia, la 20 km de municipiul Hunedoara. Furnalul este vestit pentru că aici s-au produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris, şi fontă pentru oţelul produs pentru turnul Eiffel la uzinele din Reşiţa. Acesta a fost primul furnal cu flux continuu din Europa şi al doilea pe plan mondial. Clădirea a fost declarată în anul 2000 monument de arhitectură industrială.

Construcţia lui a început în anul 1806 şi s-a finalizat în 1810. Pe faţada clădirii furnalului dinspre confluenţele pârâurilor Nădrab şi Runc s-a aşezat o placă memorială cu inscripţia „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”.

Furnalul a fost pus în funcţiune în Aprilie 1810. După şapte luni şi jumătate de exploatare şi după o producţie de 1380,7  tone de fontă, furnalul a fost oprit. La baza încetării activităţii acestuia a stat stocul suficient pentru câteva luni de activitate în atelierele de afânare şi uzura pronunţată a creuzetului.
 
După rezidirea creuzetului, furnalul a fost pus din nou în funcţiune în anul 1814, şi a funcţionat timp de şapte ani până în 1821. În funcţie de disponibilitatea mangalului, acesta a funcţionat alternativ cu furnalul de la Topliţa.

Cuptoarele ţărăneşti care funcţionau pe lângă furnal şi consumau o canitate mare de mangal au cauzat o criză de mangal pentru furnalul din Govâjdie, producţia media anuală fiind de doar 638,7 tone pe o perioadă de şapte ani.

Din cauza unei erori de proiectare a foalelor, debitul aerului suflat în furnal nu era suficient. Acest lucru a constituit un dezavantaj pentru furnalul de la Govâjdie şi, la sfârşitul anului 1820, s-a luat decizia închiderii lui deoarece furnalul de la Topliţa era mai competitiv. Stagnarea a transformat furnalul într-o ruină. Au putrezit toate utilajele, digurile, canalele pentru aducţiune şi decantoarele pentru nisip.

(sursa Wikipedia)

Vizualizari: 1513