Orăştioara de Sus

Orice localitate se remarcă prin ceva ce îi conferă identitate. Acele caracteristici pot să fie mai mult sau mai puţin importante pentru cei din afara ei, dar, cu siguranţă oamenii locului vor găsi argumente convingătoare în favoarea semnificaţiilor înalte ale unor aspecte vizând locurile lor în lungul şi sinuosul drum al devenirii istorice pe acele meleaguri.

Asemănător stau lucrurile şi cu Orăştioara de Sus. Comună situată în partea de Est a judeţului Hunedoara, parte la poalele Munţilor Şurianului, parte în interiorul acestora, pe axul central fiind străbătută de râul Grădiştii flancat de culmi succesive, mai înalte spre Est şi mai scunde spre Vest, dar crescând până în apropierea altitudinilor de 2.000 m a unor munţi din partea sudică a teritoriului comunei, precum Şinca, Bătrâna, Titianu Mare sau Comărnicelu.

Comuna, având centrul în Orăştioara de Sus unde sunt situate principalele ei instituţii precum Primăria, Şcoala cu clasele I-VIII, Dispensarul uman, Dispensarul veterinar, Postul comunal de poliţie, Camera agricolă, Căminul cultural, Oficiul poştal şi altele, este alcătuită din opt sate ce se încadrează în trei tipuri de aşezări: de luncă, situate pe cursul Râului Grădiştei, locuitorii fiind numiţi şi „râureni”, acestea fiind satele Bucium, Orăştioara de Sus, Ludeşti şi Costeşti, de deal, Ocolişul Mic, situat între culmile dealurilor din partea vestică a comunei, dar având proprietăţi până în interiorul zonei montane, locuitorii fiind numiţi de cei din împrejurimi „delureni”; şi satele de munte, Costeşti Deal (Stânişoara), Ludeştii de Sus (Strugari), Grădiştea Muncelului, locuitorii acestor sate fiind cunoscuţi sub numele de „mărgineni”.

În chip firesc suprafeţele întinse de fâneţe, atât în zonele de luncă, dar mai ales în cele montane, cât şi întinsele goluri de munte alpine unde păşunează multe animale şi ar avea condiţii, probabil, încă pe atâtea, ca ocupaţie principală a locuitorilor comunei să fie creşterea animalelor, mai ales bovine şi ovine, în vreme ce agricultura este doar de subzistenţă. Locuitorii comunei noastre mai practică multe alte activităţi complementare celor amintite. Toate acestea marcând pozitiv viaţa comunităţilor umane de aici şi modul cum se înfăţişează ea în faţa lumii.

Din această privinţă comuna noastră se aseamănă cu celelalte comune din zonele montane ale judeţului Hunedoara şi ale ţării. Ceea ce particularizează, totuşi, comuna noastră este nu un aspect economic sau social, ci unul cultural, anume, teritoriul comunei noastre este aproape congruent cu cel al zonei capitalei Regatului dac din perioada de glorie a statului strămoşilor noştri autohtoni. Cele trei mari cetăţi din preajma capitalei Sarmizegetusei Regia, anume cele de la Costeşti, Blidaru şi Feţele Albe, la care se adaugă ca brâu de apărare cea de la Piatra Roşie din Platforma Luncanilor şi cea mai depărtată de la Căpâlna de pe Valea Sebeşului, ca şi numeroasele aşezări ale căror urme sunt prezente în toată aria montană a comunei, chiar în locurile cele mai accidentate, fac ca aceşti munţi să fie pentru istoria poporului nostru exact cum afirma Lucian Blaga în una din frumoasele sale poezii, că aceşti munţi „leagăn fost-au seminţiei noastre”. Dar siturile arheologice existente cât şi uriaşul rezervor de piese arheologice existent pe toată această arie, ce îşi aşteaptă cercetările, sunt apreciate de mulţi specialişti ca fiind cele mai întinse, dar, poate, şi cele mai importante din Europa din afara lumii Greco-Romane.

Acest din urmă aspect credem că ar impune organizarea unei Rezervaţii Naţionale de Arheologie care să cuprindă întreg teritoriul comunei Orăştioara de Sus, precum şi zona montană a comunelor Beriu precum şi teritoriile satelor din Platforma Luncanilor. Aceasta ar presupune angajarea unor cercetări arheologice de anvergură care să conducă la închegarea unui tablou corect a civilizaţiei noastre vechi în chiar centrul ei şi la înlăturarea pirateriei căutătorilor de comori ce a condus la distrugerea multor valori de patrimoniu. De asemenea, tot în acest context s-ar impune mutarea Rezervaţiei naturale mai spre munte, pe proprietăţile statului, în zona în care nu ar afecta nici cercetarea istorică şi nici dreptul de proprietate al locuitorilor din mai bine de jumătatea satelor, aşa cum se întâmplă în prezent.

Infrastuctura

Infrastructura comunei este alcătuită dintr-o reţea complexă de drumuri ce leagă satele comunei între ele şi îi asigură accesul spre căi de comunicaţie de nivel naţional, atât şosele cât şi căi ferate.

Axa principală a acestei infrastructuri o reprezintă drumul judeţean amenajat de-a lungul Râului Grădiştei, evoluând de la Orăştie şi străbătând teritoriul comunei pe axa sa centrală până la marea cetate Sarmizegetusa Regia şi Hieropola de pe Dealul Grădiştei, un piemont al Muntelui Godeanu. Lungimea segmentului acestui drum judeţean pe teritoriul comunei noastre este de 35 km, asfaltat între Orăştie şi Complexul turistic de la Costeşti şi în curs de modernizare de la acest complex până la Dealul Grădiştei, lucrările fiind în desfăşurare.

O ramură a drumului judeţean leagă Valea Grădiştei cu Valea Streiului, pornind din Ludeşti şi Ocolişul Mic spre Călan.

Drumurile spre satele de munte şi dintre acestea sunt, cele mai multe forestiere, altele sunt drumuri de culme, pe care din vremuri străvechi urcă turmele de oi spre păşunile montane primăvara şi coboară toamna, de aceea sunt şi denumite unele „drumuri ale oilor”. De la Orăştioara de Sus sunt următoarele distanţe până la localităţile mai importante din jur: Deva: 37 km; Orăştie (Gară): 17 km; Alba Iulia: 67 km; Călan: 11 km; Hunedoara: 26 km; Haţeg: 28 km; Cugir: 32 km.

În trecut (1936-1972) în bazinul Văii Grădiştei, în amonte de Costeşti funcţiona o reţea de cale ferată forestieră (Valea Grădiştei - Valea Rea - Valea Anineşului - Valea Godeanului), dezafectată în urma puternicelor inundaţii din anul 1971 şi înlocuită cu drumuri forestiere amenajate pe rutele fostei căi ferate cu encartament redus, amintite mai sus.
Un accent mare se pune în prezent pe infrastructură, pe modernizarea căilor de acces în localităţi şi în interiorul acestora. Sunt în desfăşurare lucrări de mare anvergură pe drumul dintre Costeşti şi Grădiştea Muncelului – Cetatea Sarmizegetusa Regia, fapt ce va impulsiona turismul istoric şi montan, împlinindu-se un deziderat mult aşteptat de foarte multă lume.

Avem, de asemenea, de pus în aplicare un mare proiect de alimentare cu apă a celor patru sate de pe cursul râului, urmând să se organizeze licitaţia pentru executarea lui începând cu primăvara anului 2007.

De asemenea, sunt în proiect drumuri de acces pentru satele de munte Stânişoara (Costeşti Deal) şi Strugari, apoi de modernizare a drumului judeţean ce leagă Valea Grădiştei cu cea a Streiului între Ludeşti şi Călan, prin Ocolişul Mic, ca şi drumurile din interiorul localităţilor.

Toate satele comunei sunt racordate la reţele electrice, chiar şi cele mai izolate gospodării din satele de munte fiind conectate la aceste reţele.
Satele de la poalele munţilor sunt racordate la reţeaua de telefonie fixă a societăţii Romtelecom, în satele montane funcţionând staţii de telefonie prin satelit, la care sunt conectate un număr important de gospodării şi care dispun de mijloace de informare socio-culturală pe care le utilizează însă în funcţie de modul lor de viaţă.

(sursa: www.comuna-orastioaradesus.ro)

Afiseaza din:
Sarmizegetusei Regie este situată la capătul de nord-est al Luncii Grădiştii, în spatele confluenţei pâraielor Valea Albă şi Valea Godeanului. Cetatea a fost ridicată pe singurul loc din zonă ce avea configuraţia potrivită concepţiei de fortificare a arhitecţilor daci şi anume în jurul mamelonului cu înălţimea de 1000 m, dominant atât faţă de “cartierul” de vest al capitalei, cât şi în raport cu zona sacră. Astăzi se poate vedea doar o parte din ea, dar şi aceasta “ajustată” de romani după instalarea lor pe Dealul Grădiştii.
Vizualizari: 2387