Complex Băi Romane

Pe locul băilor romane s-au aflat urme de construcţii marcate cu ştampila lui Lucretius Aquila, şeful unui detaşament de soldaţi salahori ai legiunii XIII Gemina, o serie de inscripţii, capiteluri de coloană, şi monede aruncate în izvoare de bolnavi.


Inscripţiile epigrafice descoperite aici menţionează prezenţa la Germisara a diverşilor demnitari romani, militari sau civili: trei guvernatori ai Daciei, ofiţeri, magistraţi, negustori şi bogătaşi care s-au tratat aici. Aceste inscripţii sunt dedicate, cum este firesc pentru un asemenea loc, zeilor sănătăţii. Lista ar putea începe cu nimfele (naidele), ca genii nevăzute ce se scăldau în apele minerale şi le dădeau putere curativă pentru a putea fi folosite de bolnavi, ce au fost adorate, printre alţii de catre M Statius Priscus, guvernator al Daciei prin anii 157-158.


Cele mai înălţătoare mulţumiri adresate acestor protectoare ale apelor termale sunt exprimate în patru versuri gravate pe o piatră descoperită în ruinele băilor, ce se constituie în una dintre puţinele creaţii literare păstrate în teritoriile daco-romane.


Cercetările arheologice începute în anul 1986 de către arheologi de la Muzeul Cililizaţiei Dacice şi Romane Deva, au dus la identificarea complexului termal din perioada romană, stabilind modul în care a fost construit şi a funcţionat acest complex. Cecetările au stabilit că în perioada romană complexul a funcţionat în două faze: una exclusiv de suprafaţă (faza I) şi a doua în subteran şi la suprafaţă (faza a II-a).

Vizualizari: 3041